E încă devreme…
Gâzele n-au învățat toate să zboare
și câte una aterizează forțat pe capul meu.
Nici mieii nu se țin prea bine pe picioare,
albinele confundă ceștile noastre de ceai
cu niște cupe albe de cale –
după cum eu însămi confund dragostea
cu mângâierile noastre furate.
Ar putea fi devreme, după toate semnele,
de n-ar fi intrat trupul meu într-un alt anotimp
în care s-au scuturat, pe rând, salcâmii și teii,
au fost deja sacrificați mieii
iar stupii au rămas fără miere în faguri.
Ar putea fi devreme,
de n-ar fi pentru mine așa de târziu.