Poți să intri în orice casă de lemn.
Cel puțin cu impresia asta rămâi.
Scândurile lor(-numai bune pentru sicriu-
ar spune bătrânii noștri) lasă să se strecoare timpul prin crăpături și să distrugă totul,
lăsând în ele ștampile de păianjen.
Geamuri oarbe te primesc totuși ospitalier.
Fântâni nu-s, doar un lighean cu apă
În prag și albituri pe sârmă.
Îți clătești ochii și mergi mai departe.
Te conduci de urmele pisicilor
Și ajungi pe scările oamenilor-
Acolo găsești odihna ce îți tăiase odată calea.
Pleci și uiți să o săruți de rămas bun.


*Tartu-oraș în Estonia.