|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ clarity check Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 4249
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-11-09 | [Acest text ar trebui citit în espanol] |
Suena el río,
y esperan las piedras bajo el agua, el mas leve soplo de vida. Sale el sol, trinan las aves, los corderos mansos, marchan en grupos y el pavo real abre su cola, desplegando sus plumas de seda, hermosas, suaves. El agua corre sobre las piedras, y ellas quisieran cantar como los pájaros, correr como los caballos, llorar como un corazón roto. Cae la noche, ha pasado el tiempo, y los pájaros ya han muerto... El paso airoso del pavo real, es solo un recuerdo, y las piedras del río aquel ahí siguen yacentes. Efímera risa, cuerpo, belleza, todo fantasía, la piedra inerte, intacta, jamás, jamás desvanecerse.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate