trage aceste liniuțe pe nas! oricum
vor lăcrima ochii pământului și o dată cu ei sufletul păcătoșilor
care zadarnic se bucură că pe aceste meleaguri
nu au trăit niciodată șacali hiene crocodili

alte animale ne bântuie răscolind tributul nostru de gunoi
abia la sfârșit și de sânge
nu există colivii pentru vampiri nu există
decât lifte drogate cu adn

fără aur petrol și păduri suntem niște fantome
peisaje-kitsch pe vederile de sărbători
ceața noastră printre spini numărând trandafirii
parfumul mecanic al mersului în gol

trupuri fără cuvânt – inevitabila cădere de frunze
a naturilor moarte puțin câte puțin

rămâne rama – (ne)credincioșii vor emite judecăți asupra noastră
cu pretenție de săgeți
și numai tu zeule indic ai pipăit adevărul
lipsei de comori la acest drum de noapte
pe care ei drumeții de zi trăgătorii pe nas – cititorii
îl străbat urmărindu-i marcajele mincinoase

să curgă vântul și să mă îmbete! și vântul curge
tare tot mai tare – în fața mea e un perete…

deci iată-mă : strivit zdrelit însângerat dar niciodată învins
scriind acestor oameni de zăpadă
himerele mele sufletul meu peste forme prelins