pe vremea când iernile-și lăsau greu bătrânețile
peste orașele îmbâcsite
ne luam săniile în spinare
și alergam spre derdeluș în parcul circului
acolo unde pârtiile purtau nume date de noi
miki mouse, donald, pluto, tom și jerry
mie-mi plăcea scuby duu pentru că era cea mai abruptă
aveam senzația că zbor în țara zăpezilor
acolo unde toți oamenii poartă fular căciulă
și nasul roșu
acolo unde miroase a ger și neaua are gust de vată pe băț
mai întâi încingeam o bătaie cu bulgări
apoi mâinile modelau omul de zăpadă caraghios
cu privire tâmpă
- pârtieeeeeeee!strigam zburând
iar sufletul parcă-mi ieșea pe gură odată cu aburul
de atunci
săgeata, sania mea, stă îngropată în zăpezile scuby ale timpului

bună dimineața la moș ajun
ne dați sau nu ne dati
oamenii zâmbeau și ne dăruiau
bănuți, portocale, nuci și mere, multe mere
de atunci
ei nu mai zâmbesc iar ușile rămân închise și triste

din mere mama făcea plăcintă
care împrăștia miros de scorțișoară în toată casa
da, da! mirosea a scorțișoară și brad
el era bucuria noastră
aveam grijă tot anul să păstrăm poleiala ciocolatelor
din care făceam ghirlande și îmbrăcam nuci
pe care măria sa bradul le primea cu brațele deschise
ca pe globulețele multicolore și beteala argintie
era prietenul meu
în fiecare seară îmi spunea povești despre țara moșului
unde bomboanele creșteau în pomi și ciocolatele pe câmpuri
crăiasa zăpezilor avea o pereche de mănuși fermecate
de câte ori atingea listele trimise către moșu'
ele se transformau îndată în jucăriile dorite de noi
adormeam fericită știind că a doua zi voi găsi la tulpina bradului
,,nu te supăra frate'', păpușa brunetă cu ochii albaștri, portocale și multe dulciuri
eheee! de atunci bradul nu-mi mai vorbește...
globurile strălucesc precum gheața pe geamuri
de atunci
doar merele miros a scorțișoară