Autumnală
Flori risipite, răsărite târziu în
Amurguri senile,
Gingășie strivită repetat.
E toamna, prieteni, dintotdeauna
Arhipelagul umbrelor.

Viile și viii – holograme bahice-
Se, încă odată, evaporă în preaplinul
Realității de-a dreptul
Mincinoase.
Si iarna ce vine ne-ar putea găsi
Eviscerați exemplar.
………………………………………………
Tulburat de-a pururi de toamnă,
Un cântec prea lung pentru mine,
Las vouă speranța.
Căci, până acum, niciodată,
Toamna noastră cea de toate zilele
N-a fost atât de impură.