Am să rămân

Am să rămân aici cu toate îndoielile mele
Cu zilele în care am visat să însemn răsăritul
Cu aura cenușie a mediocrității
Cu o identitate dedublată până la adevăr
Cu cărțile mele
Cu toamnele ca niște elegii de frunze ruginii reverberând prin
Îndoieli , prin incertitudini , prin crepusculare remușcări
Am să rămân aici cu ploile preriei , cu trenurile care îi tăiau trupul
Am să rămân departe de tine tată
De tine mamă
De loialități care s-au dovedit naive
Palpită idealurile trecutului
Ca niște inimi străpunse
Sângerând în infinitatea clipelor
Pierdute identități
Gândiți-vă încă odată la cei iubiți
Și apoi gândiți-vă că
Nu a-ți existat
Niciodată