"aș fi trecut oricum "
drumul meu duce crucea și cuiele
mă lasă puțin în urmă dar știe că-l ajung mereu
de obicei pe-nserat
când cad pleoapele și mă acoperă

"asta-i tot"
creșterea și descreșterea imperiului, brusc,
fără iubire, fără emulgatori
fără ecou
ca o brazdă netrasă

"mă bucur să aud" noaptea
când se lasă istovită alături șuierând
asta înseamnă că nu sunt singur
când mâinile astea
tremură a plâns

mi-a fost dor
atât scrie pe frunza crudului
venă șerpuind prin spatele ochiului
rătăcit prin iarbă
a somn