Am renunțat să merg desculț prin iarbă
Crezând c-o să mă doară-al ei sărut,
Și-n taina lui încet are să-mi soarbă
Din trup plăceri prin care te-am pierdut.

M-am așezat cuminte-n străluciri de stele
Și-am pus întreaga noapte între noi,
Simțeam că faci la fel gândindu-te la ele
Cu-o umbră de regret în ochii amândoi.

Am dat singurătatea vântului s-o poarte
În largul mărilor când se stârnesc furtuni,
Pentru că-n iarbă-s stele fără moarte
Ce vor cu sufletul tăcerea să le-aduni.

Am renunțat să trec prin viața fără tine
Si nu-i destulă iarbă sub cerul fără nori,
Prin care pașii să mă ducă-n nopți senine
Când stelele te vor și se transformă-n flori.