De-ar fi sa fie-n toamna primavara
Nu mi-ar pasa de iernile ce vin,
As saruta tristetea, intr-o doara,
Si-as crede in iubire mai putin.

As transforma troienile-n lumina
Si langa fructe mugurii sa creasca,
Sa nu mai fie vara singura straina
Ce n-a dorit in mine sa-nfloreasca.

Sa ninga langa roua-n zori de zi,
Cand toate ne trezesc pareri de rau,
Iar stele cand apun vor straluci
La tampla fara primaveri, fara ecou.

De-ar fi sa fie-n toamna primavara,
Ti-as darui salbaticia unei flori
Rugandu-te a nu stiu cata oara,
Sa lasi uitarilor, frumoasele ninsori.