As fi putut sa plec candva de la tine,
Dar destinul meu frant ca un catarg,
O ultima sansa, de-a trai prin mine
A lasat-o-n valuri ce la tarm se sparg.

Si fara sa-mi spuna te-a strigat intruna
Golul dintre lacrimi simpla tresarire,
O cadere-n ceruri, rascolind furtuna,
Toate intr-o viata, toate-ntr-o iubire.

Ma-asezam sub stele, pe banci de lumina
Mangaindu-ti chipul, sincer si divin,
Rasplatindu-ti soapta, pe buze straina,
Icoana din lacrimi, la care ma-nchin.

Vreau ca tu sa-mi fii strangerea de mana
Suflet cald, pereche, prin timp ravasit
Dimineata vietii, care sa imi spuna
Cand va cadea roua, si, cat m-ai iubit.