Ce repede uitat ești Seniore !
Ai fost mai bun ca noi ! de neiertat !
Prea ne aduci aminte , Seniore
Că noi vom fi cu mult mai de uitat.

S-au ridicat din umbra ta pigmeii
Dușmani s-au adăpat din umbra ta
Și s-au bătut cu pumni-n piept, ca zmeii
Cu toții agățați de amintirea ta.

Ești singur Seniore ! În moarte ca și-n viață
Ne uită ! că uitarea e singurul tău dar.
Mai bine uită, decât să vezi în față
Cum îti uzurpă locul toți cei fără de har.

În tot ce-i bun în jur e semn c-ai existat
Dar încă-i prea puțin nobil și bun pe lume
Așa că Seniore, mai bine fii uitat
În lumea mai săracă ca uită al tău nume.

Nu ne mai plânge mort cum ne-ai tot plâns o viață
De plâns noi suntem, dar lasă plânsul nouă
Nu ne mai aștepta și nu ne fi de față
Când între două rele alegem pe - amândouă.