Ascultă primăvara ce vine
În zgomot de dezgheț, de naștere de viață
Te scutură de geruri, dezbracă-te de gheață
La pieptul meu te încălzește-n fine

În vremea tot mai blândă și mai caldă
Citește din soarele ce înroșește zarea
Și cere-i lui, nu mie îndurarea
Pe care poate să o cerșeasc-o fată.

Închide-te la fel, cu eleganță
În lumea tot mai plină de încheieri de vise
Coboară în adâncuri, cu ușile-nchise
Fără să îți mai pese de îți atârn de clanță

Și dacă ești din ce în ce mai vie
În lumea-n care sunt din ce în ce mai mort
Lumină ! fii o ultimă sclipire peste tot
În prăbușirea neagră ce implacabil vine...