Am pus zăvorul.
Punct.
Degeaba degringolate migratoare
Zgârie în cristalinul meu cu ciocuri de cuarț,
sunt un sistem închis.

Nebunia-mi arde biblioteci interioare,
Foamea mi-o sting cu minele crud
Și mă îmbăt cu setea cunoașterii.

Sinea se vrea sine,
O las chiar să-și facă propriul carnaval,
E loc și pentru nefirească normalitate,
Sinele protestează,
Finalmente înțelege utopia și râde
(ce bine că-și vorbesc!)
Apoi vegetăm și gândim fericiți,
Puri,
Neatinși de exteriorul fierbând de culoare
Dincolo de carapacea punct.