cunună inimii mi-ai pus,
cu flori de cer, al neuitării,
și un sărut, ca un răspuns,
în sufletul de nepătruns,
ca profunzimea mării.

mi-ai spus, iubite, eu mă-ntorc,
așteaptă-mă pe mal acuma,
și când în suflet nu am loc,
de simți că-n tine mă sufoc
cufundă-mă cu luna.

cu-a ei lumună să mă-neci,
în patima dorinței,
și voi veni de ai să treci,
pe mal, cu valurile reci,
la poarta suferinței.

și-aici, să ne găsim iubind,
cuprins de-a mea liană,
în suflet să te văd scriind,
iubirea lumii s-o cuprind,
să-mi vindece-a mea rană.