M-am săturat să te mai iert,
Mă simt ca prins într-un sicriu,
Ce am fost pus, chiar de sunt viu,
Mă zbat spunând că ai greșit, îți scriu,
Dar nu m-auzi.

Și am decis ca să te las, cărarea-o știi,
Și chiar de ochi-ți sunt celești,
Printre prăpăstii de te miști,
Nu vei mai ști să te oprești,
Ai să te pierzi.

Dar te blestem să mă dorești.
Și dacă-n viață ai să treci
Pe lâng-o cruce, să te-apleci,
S-o plângi cu lacrimi reci,
E crucea ta.