Te-am cunoscut în vis sau poate-n altă lume,
Nu aveai chip, nici corp și nici pe mine.
Doar sufletul îți rătăcea pierdut prin stele,
La fel de rece în lumină ca și ele.

Și vîntu-nfuriat veni să-mi spună,
C-o pală de-a sa dragă, ce se-alinta în glumă,
S-a-mpiedicat de un oftat căzut din stele,
Și-acum suspină ne-mpăcată, ca și ele.

L-am luat dar mi-a intrat tăcut sub pleoape,
Făcându-mi ochi-n rouă să înoate,
Cu lacrimi mute, ce nu le știam gustul,
Am învățat pe cerul meu ce este plânsul.