eu sunt din țara unde lumânările
ușor le-ai putea confunda cu brazii
nici iarna nu se sting
ard verde
căci taina toarnă ceara-n spini

pe care parte va cădea
moneda care mușcă aerul cu buze tari de pește?
până atinge iar pământul mă tot rog
pe loc vederea să îmi înflorească

fericiți poeții morți pân’ la amiază
blestem mai mare nu-i decât să atingi vârsta
la care ai uitat tot ce ai scris

de voi pieri accidental iubito
pe românește-ți spun (că-i limbă moartă)
nu mă-ngropa mă spânzură de-un lujer
de trandafir să mă preschimbe-n miere
albine credincioase