|
agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
|
|
| |||||
| Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Ballade pour Lucille Contact |
Les commentaires des membres
Visualisations: 2035
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-10-30 | [Ce texte devrait être lu en romana] |
așa s-au rostogolit zarurile:
pe calul negru stă cel ce are în mână o cumpănă pe un taler e un ochi, acesta vede numai înauntru și știe să împartă sângele, să-l amestece, prin aer, pe sub pământ, în fix toate cele 4 zări: la tine-n fereastră, într-un liliac înflorit, în degetul inelar, în poarta unei biserici unde oameni nu sunt nici reci, dar nici calzi (uite, exact cu sângele meu ți-am spălat picioarele, cu el ți-ai dat pe buze, pe unghii și gene, de el ai fost atât de flămând, curând, un viscol va trece peste tine, înghețându-l, ochiul dinstinge tot ceea ce nu ai curajul să mărturisești) pe celălat taler nu apuci să-ți așezi inima, să se zvârcolească acolo, ca o iederă-n flăcări (șarpele ținut atâta vreme la sân, sub pernă, sub stâlpul casei, atât de mieros ne îmbie, uite mărul, uite mărul, mușcă din el și vei învăța că viața e o scenă dintr-un film noir, la sfârșitul lui ne vom săruta cât se poate de cast, the end, vom fi doi îngeri din crepon sub o lumină căzută pieziș) și ne vom număra restul de zile, nu înainte de a întreba: dumnezeul meu, dumnezeu meu, pentru ce m-ai părăsit moartea, așa cum vestește carnea ta dulce de miel, va veni abia la sfârșit, tot pe un cal, dar atât de galben ca iarba care se usucă peste noi, când vine pârjolul
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| La maison de la litérature | |||||||||
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité