Trezesc un clopot de aramă,
Și-l fac o punte peste-abis,
Iar nopțile îi bat cu teamă,
Auzi? e drumul tău deschis.


Ridică-ți fruntea credincioasă,
Ce odihnește-același voal,
E voalul umbrei de mireasă,
Pe podul nostru conjugal.

Iubite, fruntea de-mi ridic,
Un curcubeu mă împresoară,
Nu vreau din nori să cer nimic
Numai un dor să vină iară.

În noaptea sfântă dintre noi
Cu fulgi de nea din zări albastre,
Când totu-i numărat la doi,
Doar stelele sunt ale noastre.