Aș vrea ca-n ziua judecății,soartă,
Să pun eu mas-acolo sus,pe cer,
Voi tremura de frică nu de ger,
Dar te aștept cu fruntea ridicată.

Pe-orgoliu zdrențuit,ascuns de tine,
Mi-am pus cu împrumut un frac,
Căci nobil sunt din tată de sărac,
Nu mi-e rușine nici pe cer cu mine.

În fața lui și-a mea acum vicleană,
Să-mi spui de câte vieți și ce păcat,
Plătesc eternul meu crucificat,
Cu o monedă tristă de aramă ?

Vreau să cobor și să încep să scriu,
Atâta roșu am în univers,
Că pot crea doar dintr-un vers,
Balada-ngenunchierii unui fiu