Am gura înecată-n sete,
Mi-s buzele chemări uscate,
Izvor de ape înghețate ,
Îmi picură, din ochi, secrete.

Un nume tremură în mine,
Încărunțind eterna taină,
Doar inima, tăcută iarnă,
Ascunde, alb, un dor de tine.

Pisează-mi munții mărunțele,
Topește tot în ape-adânci,
Și negrul colților de stânci,
Se va pleca iubirii mele.