Cu botul plin de miere
La sânu-ți încărcat opresc
Plângând din suflet.
Lacrimile-mi curg în barbă
Și de acolo ating un sfârc
Din când în când.
M-apasă năluciri străine
Mușcându-mi sufletul
Cu fragede scântei
Și-ntr-un târziu
Mă simt
Trezit...flămând.


dedicată lui Dragoș Ionescu.