|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Tabla 669 Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 1852
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-07-30 | [Acest text ar trebui citit în francais] |
Quelquefois, quand je suis seul, si seul,
la solitude se faufile prés de moi. Nous parlons souvent ensemble. Je lui avoue mes espoirs, mes rêves d’amour, mes fantaisies. Mais elle rit. Toujours elle rit. La solitude, elle rit de moi copieusement et jamais, jamais je ne comprends. Pourquoi ?
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate