Ne-atingem uneori între pagini veline
Din priviri ,ne iubim in săruturi de pluș,
Nesupuse dorinți în tăceri clandestine,
Răzvrătite cedau în parfumul de tuș.

Și așa s-au născut versuri pline de pace,
Din cuvinte ce dor între pagini de lemn,
Azi cărunții copii au uitat să se joace,
Cifra doi li s-a frânt liniștită și demn.

Uneori câte-un dor rătăcește pe moarte,
Și mă-ndeamna să joc nemilos de sărat,
Îl primesc fericit pe tărâmul din carte,
Și începem din nou jocul nostru-mpacat.