Eu îmi trimit iubirea-n lume,
Pe calea plină de cuvinte,
În gândul ei am scris un nume
Pe un sărut, să-l țină minte.

Coperțile trăsurii-i plină,
De-atâtea nopți de poezie,
Scăldate-n apa de fântână,
Pe-o coală caldă și târzie.

Și caii plini de nerăbdare,
Cu aripile lor despică
Eternul timp din calendare,
Să-mi lase clipa fără frică.

Acum stăpân-a mea iubire,
Ia frâul dorului în mâini,
Ajunsă sus în nemurire,
Să-i cauți numele-n străini.

Să-i lași pe brațele stăpâne,
Balada fără de păcat,
Căci nu există nici un nume,
Mai drag cel port crucificat.