Topesc bănuții păcatului în palme,
Cu lemnul mamei îl întind în foaie,
Și iau Crăciunul crucii din sudalme
Și-l pun în coala de argint și-n paie.

Îl leg cu funia prea roșie ce strânge
Cu-același lanț, nodu-i alină funda,
Il trimit sus cu Sărbători de sânge ,
Celor mai sfinți și trădători, ca Iuda.

Voi, nemiloșilor și muritoare ființe,
Toți cei ce dați cu pietre și blesteme,
Voi sunteți cei iertați de consecințe,
El și Isus, doar victime supreme.

Aștept aici pe-un alb covor de lână,
Grăbește-te că vine miezul nopții,
Un fost stăpân te vrea aici stăpână,
Femeiea mea, tu ești Crăciunul vieții.