oameni ca tine sau ca mine se pierd in meandrele unei vieți normale
atât de normală și de anostă încât te întrebi cum de rezistă

chestia tare e că la naștere ți se scrie in ADN motivul
și toată viața aștepți să-ți vezi stigmatul
ca să afli și tu de ce, cu ce rost
dar din păcate, afli prea târziu și uiți
lumea crede că omul e trist pentru că nu-și știe rostul
dar eu știu că omul nu e trist, el doar se trage puțin în afara drumului
și lasă lumea să treacă în viteză
descoperind ce e aproapele și departele
mâine mi-am propus să stau și să privesc norii
ei vor fi departe, eu voi fi departe, dar cu toată depărtarea
știi că numai ei au puterea de a-și arăta simțămintele, de a plânge
ești trist? nu. sunt puțin departe și sunt nor