Pun țărmul mării în căuș de palme,
E ca un ciur imens mișcat de valuri,
Așa pot cerne toată Marea spaimei
Cănd versurile-s pline de coșmaruri.

A adormit pe malul meu apusul,
Căci algele visează în picioare,
Ne-ar bănui doar Luna ascunzișul,
De vei dori să-mi fii raze de soare.

Sunt parc-o îndârjită dimineată
Și-n palme-adun petale din caiet,
Am îngropat, ca un fricos de viață
Sub versurile mele, un secret.

În sita de nisip, sper să-mi rămană
Măcar câteva grame de poveste,
Pe care eu și leneșa mea zană
Am zăvorât-o-n noi, copilăreste.