|
agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
|
|
| |||||
| Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special Literary Technique | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ A wound that breathes Contact |
Members comments
Views: 1020
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-04-16 | [This text should be read in romana] |
Mă îngândurează calea ce-o cobor și-o urc de ani,
Parcă-s tren de marfă, gol, din gara bătută-n minte, S-o ajung prea lungă-i teama că-i păzită de romani Și de lupi necunoscuți ce-mi ies noaptea înainte. Rup pădurile și-mi fac un baston cu aripi multe, Vreau să urc pe unde-a fost fericirea mea odată, Tare sus, unde sunt înger ce îi place să te-asculte, Scrisă-n versurile mele cu cerneală-nmiresmată. Tocesc munți întregi de aripi pentru fiecare ceas, Ce îl urc din ce-a rămas până-n dreptul gurii tale, Dulcele purtat pe buze să mi-l sorbi cu tot cu glas, Cald e ca tăcerea noastră peste două trupuri goale. Să rămânem nedesprinși adormiți în orice noapte, De visezi pe pieptul meu, inima-mi opresc să bată, Că n-aș vrea să iți trezesc visul din cana de lapte, Pe care mi-l dai să-l sorb sus pe cerul de-altadată.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy