În gară, doar aerul dens,
ca zidul, ne ține-n picioare,
ne strânge și-n continuare
stăm țepeni și vii în consens.

Sunt acul din ceasul cel mare,
ești cântecul vieții, intens -
în gară, doar aerul dens,
ca zidul, ne ține-n picioare.

Un fluier… Din cerul imens
cad lacrimi nefolositoare
pe noi ori e-un fel de condens.
Rămâne, plecând fiecare,

în gară, doar aerul dens…