Zăbovind leneș în ploaie
sub streașină mă strecor.

O clipă prelungă
urmăresc cu nesaț
picăturile șiroind.
De m-aș prelinge odată cu ele
spre adâncul reavăn!

Exilate în depărtare
în albastrul indigo
mă dor ramurile fremătând.
De m-aș dezintegra
să mă-ntrupez în furtună!

Ploaie să fiu,
substanță să devin
și-n univers să mă-ntorc
acasă.