nu te vindeci de boli așa cum nu te vindeci de
singurătate. stai în mijlocul oamenilor
pe o stradă pierdută. cum te vei chema atunci?
ce resort se va declanșa dupa închiderea valizelor
și pocnetul lor surd cand vei pleca.


un singur gest nu-i de ajuns. trebuie să simți durerea până la capăt
sau dacă nu o ai trebuie să o inventezi.

avioanele decolează. păsări albe mușcând din carne fragedă. pleci sau rămâi?

în timpul ăsta
bolile îți mătură trupul rămas și nu-ți va mai rămâne
decât singurătatea.

un singur cuvânt nu-i de ajuns. trebuie sa rostești
frică să se vada pe carnea ta liniile pornite din palmă
ca un amazon și brațele lui canceroase în care să plutești.


trebuie să rostești teamă fără niciun fel de credință
printre oamenii de pe strada pustie, împingând mereu trupul
înainte, mereu înainte.