Te-ai jucat cu mintea mea,
ai pasat-o de la un vis la altul,
Poetica!
Superbă ești ca o epocă de aur a omenirii
sau ca un asfințit ce-mi mângâie somnul
cu privirile lui de foc.

În treacăt fie spus:
din clipa în care viețile altora ne-au luat în brațe
ca pe două jucării de pluș,
una îndreptată spre cealaltă,
docile, moi și incredibil de amorțite în libertatea lor,
m-ai topit în ochii tăi
unde mă odihnesc ca în două chihlimbare.

M-ai ars, Poetica,
și m-ai adus la viață!