fac tot ce trebuie cu percepții de măsură
freamăt ca arborii prin ploi și furtună
fug de ridicol și de rea impostură
mă ascund în slovă când cerul grav tună.

inima-mi bate ca un clopot în turlă
trăiește intens tot ce viața-mi oferă
dar sufletul meu câteodată mai urlă
la nopțile care coșmare-mi transferă.

mă antrenez printre cercuri de foc
arunc în flăcări griji și blesteme
la ruleta vieții ultimul as îl joc
am experimentat oculte sisteme.

îmi accept soarta nu fac excepții
despre nemurire am solide concepții.