Cascade de nelinști cu spumele amare,
Muiate-n gânduri negre, se-apropie de noi.
Credințele-s rănite, nădejdi sunt tot mai rare,
Doar cei ce le evită ne par a fi eroi.

Ignor durerea lumii și caut culmi înalte
Pe care să mă cațăr chiar dacă le urc greu.
De sus văd alte țărmuri ce-mi fac pieptul să salte
Dorind s-ajung la ele, deși-s la apogeu...

Așa-s ifosele vieții și-i greu să ies din ele,
Cu cât țintesc întruna, cu-atât mai rău le-ncurc,
Dar șansa de-e le-nvinge cu-antrenamente grele,
Ades se împlinește când drept spre ele urc.

Deci poți să fii ferice și râvnei să-i dai viață,
Chiar dacă-i beznă oarbă și-n jurul tău e fum.
Din aburii de-otravă, din flăcări, fum și ceață,
A ta inteligență forțeaz-o pe-un bun drum!

Glen Ellyn City, 12 aug. 2020