pentru toate cămăşile
pe care mi le-ai spălat cu jumătate apă vie
jumătate apă moartă sunt atât de multe încât
balconul nostru flutură ca pânzele bricului mircea
umflate de vânt ele ne-au purtat blocul de pe o
stradă pe alta dintr-un oraş în altul până ce tata
a rătăcit drumul spre casă noaptea îl aud
cum cântă pe străzile din nowhere laminoare laminoare/
după tine neica moare în așteptarea lui mama a dat
clipele cu var eu am desțelenit grădina din geneza 2.8
plină cu oase de sfinți ei vin noaptea și
înfiletează în ochii mamei un vis de demult cu
meri înfloriți și maci alergând să îi sară mamei în brațe
atunci totul se luminează mâinile se împreunează
pereții cad în genunchi și eu pe fața nevăzută a lunii
îl văd pe tata care montează acolo
într-o piramidă de aer plăci de rigips