Ianuarie e o Țară a tristeții pentru amândoi,
povestea iernii din firimituri se trăiește
după fiecare noapte nu mai vine o renaștere,
au trecut vremurile-n doi
când,tăcuți, în flacăra sobei ne oglindeam
acum, când îți scriu, mă simt ca o furnică
ce târâie după ea cuvintele în șir indian...
Gând parfumat de măr copt mi-e năpada
adăpostește-mă, asemenea unui copac
împarte umbra cu mine,
îmi bate inima până-n tabla casei
rânduri, rânduri cade zăpada...
nu știu dacă nu cumva,
e-o unică mărturisire și viața și moartea...
trăindu-le… pe jumătate,
dispar încet,încet,de pe retină
și tu și visul în care sângeram spate-n spate..