- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Iubirea mă leagănă într-o dulce uitare,
părăsită în nămeți uriași
și galbeni de soare,
învelită într-o oglindă murdară și groasă
tivită cu polei cald,
peste care-ar trebui să treacă luna
în miez de noapte,
și să răsfire în lumina-i albă
lacrimi triste și reci,
din care să crească acum țurțuri groși
spânzurați de streașina casei mele,
într-o lume unde domnește blând
singurătatea.