Mirosul cafelei
și un lătrat fidel
din când în când.

Pastila de seară,
același întuneric
și câte o bucată
falsă de lumină.

O linie dreaptă pe monitor,
rareori în ascensiune.

„O să ne oprim mai târziu”,
spune corpul.

Animal sunt.
Copac uneori.

Geamurile sunt larg deschise,
pământul miroase
a ploaie moartă.