mi-e dor de entuziasmul plămădit de mare,
când valuri fantezii de sare îmi pictau pe trup,
când iubirea mea creștea până la soare
și bucurii solare se revărsau în grup.

când cu săruturi mă îmbrăca bărbatul iubit
și toate grijile erau duse departe de valuri,
când fericirea era așa cum mi-am dorit,
cu iubirea vastă ca oceanul fără maluri.

aștept entuziasmul revărsat din soare,
să-l trăiesc să îl asociez cu sacre idealuri,
ca pe oxigen să îl respir cu ardoare,
în raiul meu înveselit de festivaluri.

este grea singurătatea și mă doare,
fără iubitul meu- a inimii candoare.