sub aripa vântului am pus un bilet,
să îl ducă degrabă la bărbatul meu,
i-am zidit iubirea în poem violet,
învelită-n noaptea cu stelar imprimeu.

m-am dezlegat din sforile fricii,
în lumina stelelor am scăpat de coșmar,
visele mele zburdă precum licuricii,
în grădina lunii prea plină de har.

dacă gândul mi-ar fi un șperaclu,
aș deschide cu el Cutia Pandorei,
în zori de zi la început de cenaclu,
aș împărți surprize la templul Agorei.

voi fi o veșnicie un suflet romantic,
să umplu cu slove universul semantic.