Un ultim iz de fum,
doar trupuri de vapori
au rămas din noi,
trei chiștoace de țigări
aruncate la-ntâmplare,
trei chiștoace muribunde
așteptându-și fiecare,
într-un ultim act de sens
șase buze iubitoare,
două pentru fiecare.
Dintr-o margine de baltă,
într-o ultim-ascensiune
două degete ridică,
într-un ultim iz de fum,
trei chiștoace muribunde
rând pe rând
să mai fie trase-odată
pe ultimul lor drum.
Sărutate,
ajung mirate
într-un capăt de tunel.
O lumină strălucește,
un perete de plămân.
Într-un scaun chistic, tumoral
șade-un bătrânel cu togă
din gudron și fum cusut
în peretele carnal.
Parcă zâmbește.
N-aș ști să spun
cine-i el,
atât știu, că are
două chei pe un inel.