poeții vii
își lipesc trupurile pe afișe,
cu gâturile tăiate.

își țin capetele
între palme,
le expun gratis
trecătorilor,
le întorc
în toate direcțiile,
să fie bine văzute.

trecătorii grăbiți
aruncă din mers
câte-o privire
spre sângele
ce picură.

pe trotuare
se scriu poeziile cele mai bune,
pășind spre porți, uși
și ceruri.

când se golesc străzile
și nu mai rămâne
niciun sunet
decât al picurilor,

poeții vii
își pun capetele la loc,
se prind de mâini,
formând un cerc imens
în jurul unei bălți roșii.

cu ochii deschiși
mor
unul câte unul.

poeții morți
scriu nemuritoare poezii,
tac stele căzând
în pupilele lor
abia moarte.

Peste tot

infinită lumină.