Într-o baltă, în noapte,
În apă, printre broaște,
Pe o frunză ce plutea,
Un greiere se odihnea.
Iar deasupra se rotea
Licuriciul și îl privea,
Știind să facă lumină
Fără curent sau benzină.

Dar, deodată, l-a întrebat,
Cu glas blând, preocupat:
- Nu vii în iarbă cu mine?
Frunza nu te poate ține.
Luminez ca în discotecă,
Pot să te fac și vedetă!
Însă o broască s-a mirat:
- Oare cumva ai visat?
Greierele nu are voce,
El doar zgomote produce
Când freacă din picioare,
Parcă face o cântare.
Doar noi cântăm în cor,
Cu un ecou răsunător.
Nu cred că acea făptură
Scoate vreo notă pe gură.
Licuriciul a comentat:
- Ce spui tu e adevărat,
Nu are voce, cum s-a zis,
Dar să cânți nu-i interzis.
Și se cunoaşte în lume,
Cum tehnica-i de minune.
Poți deveni excelent,
Și fără pic de talent.

Tu mimezi mișcând botul,
Dar în fapt cântă robotul,
Și nu știe cel ce ascultă
Că vocea-i contrafăcută.