Când superficialul e în floare,
Trăgând nădejde că va fi ușor,
Când dă de greu, e gata să-l omoare
Și să acuze moartea de omor.

Piticii nu-și doresc etalonare,
Un Gulliver e grav în țara lor;
Se apără de-această balonare,
Retrogradând la negru ce-i color.

Sunt cei ca ei ce au mereu nevoie
De anturajul turmei, ca de-un soft,
La care generalu' le dă voie
Să dea particularul pe un moft.

Mereu au fost și vor mai fi, se pare,
Dramaturgíí cu rinoceri mutanți,
În care cel ce are corn apare...
Braconier, în ochii celorlalți.

Când friguri de ghețar o să cuprindă
Ce e uman din tot ce-i omenesc,
Te vor urî gregar, ca pe-o oglindă
În care, vrând-nevrând, se oglindesc.

Când arta compromisului e lege,
Se prognozează negreșit un mod
Prin care nenăscuți se vor alege
Și se vor da pe mâna lui Irod.

Cum nu-i plinită vremea de osândă,
Doar să te mire pasul între pași;
Această iarbă, care stă la pândă,
Are pândită moartea de cosași.

Dar vina nu o poartă ei pe toată,
Și tu, și eu avem câte un rost;
Suntem zidiții pragului de poartă,
Prohibitivă prețului de cost.