Văpăi de piatră in amurg,
Și-n jur doar umbre ce se scurg,
Și-o fac pustie și jilavă
Pe biata piatră-odată lavă.

Și tristă-n ceasul cel tîrziu,
În noaptea neagră-o pietricică
Ce crapă singură de frică
Născînd un viitor pustiu.