|
agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
|
|
| |||||
| Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special Literary Technique | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ A wound that breathes Contact |
Members comments
Views: 1307
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-04-17 | [This text should be read in romana] |
E-o noapte lunecoasă, ca
balele de melc. Sunt sunete subtile, ‘nfiorate, ce panică stârnesc printre îngeri, iar demonii din casă nu mă lasă să dorm în pace, fără vise. Afară e orgie, în suflet frică, nebunie ce clocotește-ntr-un cazan cu lavă. E noaptea-n care îngerii și demonii se nasc, și nasc petale de mir păcătos ce lumina-va craniile celor increați. E-o noapte de ploaie, de incoerență. E ora în care nu mai am simțuri. O noapte de veghe la capul veșnicei ninsori, când mâna tremură și ochiul arde. E noaptea când Pământul l-a scos pe Fiu din burtă și l-a redat ateilor care credeau în Tine. Venit-a Fiul Inogeu la noi să ne învețe spre filozofie, spre geniu și spre nemurire. Și spuse Fiul Inogeu: „Eu, cel de Acum și cel de peste mii de ani, voi reînvia de fiecare dată, să vă învăț pe voi cum să muriți; iar mama mea, Natura, va proteja pe cei ce vor ieși din voi și vor mânca știința din creierele voastre.” Și Fiul s-a evaporat în noaptea albă de lumină, o noapte cum alta n-a mai fost, și nici nu se va mai naște. Era o noapte și ploua pe pietre, și aburi grei se ridicau uciși spre Mamă, și-o lamă rece, ca de Geniu, atunci trecuse prin plămânii mei, și m-am trezit vărsat în ape, și luna mă lingea pe pleoape, și-am stat așa minute-n șir și era noapte.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy