Mi-e sete de viață și vreau să o beau,
Cu sete-aș goli tot paharul;
S-o simt clocotind, răscolindu-mă, vreau
Să-i simt frumusețea și-amarul.

Pământul de-ar arde, eu focul să-l sting,
Cenușa s-o calc sub picioare;
Prin jerbe de flăcări să trec, să le-nving,
Și-apoi să sorb viața din soare.

Prin valuri spumoase aș vrea să răzbat,
Să urc sus, pe piscuri de munte,
Să văd tot pământul, în lung și în lat,
Să-nfrunt ce-ar putea să mă-nfrunte,

Să birui vârtejul de foc, sau învins
Să mă prăbușesc în genune,
Să sorb energie, elan necuprins
Sau moartea s-o aflu-n rațiune.

Mi-e sete de viață… Așa cum e ea,
Cu sete-aș sorbi tot paharul,
Și oricât de aspră, și oricât de grea,
E-a ei și plăcerea, și-amarul.