Aruncă-mi tăcerea nopții
la picioare,
Depănată pe steaua
inimii tale,
Împletită-n cosițele
lunii.
Închide vocile lumii
în colivie
Și lasă luna să-și răsfire
părul
Peste creștetul tău,
inima ta.
Las-o să-ți ridice gândul
acolo sus
Și apoi să cadă in adâncurile
tale,
Obosit și-mpînzit
de fărâme de stele…